 
Ma uit amuzata la personajul postat pe Internet. Omul e buimac, nu prea intelege ce vor reporterii de la el, oricum, e mandru ca-i bagat in seama, accepta rabdator rasetele din jur si creeaza o scena antologica pentru care ar fi invidiat de Caragiale insusi. Problema e urmatoarea: barbatul, destul de pitoresc (ca sa nu fiu acuzata de rasism), e rugat de niste reporteri amatori sa puna o intrebare pentru concurentii de la un bal al bobocilor. Numai ca omul nu stie ce e o intrebare si, invariabil, cand i se repeta interogatia pe care trebuie s-o adreseze tinerilor, el da ascultator raspunsul ,,Doi cai” cu varianta, ,,Sase cai (frumosi)”!
Scena se deruleaza in rasetele pietarilor (actiunea se petrece, probabil intr-o piata), smecherasi urbani, care au prins ,,din prima” schepsisul. Bietul om, ales deliberat sa creeze comic de situatie, e, din punct de vedere sociologic, reprezentantul opiniei publice, al persoanelor cinstite care nu pot gandi, actiona, decide dupa cum li se dicteaza. Pentru omul ,,cu doi cai” intrebarile nu se regizeaza, ele se nasc firesc, din logica dialogului. Cumva imi aminteste de Chirica, alt ,,om cu martoaga”, obscurul arhivar din piesa lui G.Ciprian, care sfideaza lumea cu incapatanarea sa, suportand umilinte, ironii, dispret ca sa-si atinga tinta. Cel cu ,,doi cai” e victima etniei dar si a ignorantei analfabete in care se complace o mare parte din contemporanii nostri.
Personalitatile care citesc ,,almanahe” cu siguranta vor avea si ,,succesuri” cand vor ,,edita fraze”.
Ca si omul ,,cu doi cai”, doamna Valentina are numai raspunsuri.
- Da, draga, inca o duc bine, ca n-am fost bolnava iarna asta, m-a ferit Domnul! Crucea generoasa si larg ortodoxa e semnul divin ca Valentina are deasupra un pazitor de nadejde.
- Uite, eu, cu pensia mea modesta, ma descurc, ca sunt econoama, fac mancare din orice; dar nu asa, de mantuiala sau zgarcenie. Nu mai faceam casa, nu mai insuram si maritam daca eram risipitoare. La mine ciorba e ciorba, carnita e carnita, dulcele e dulce.
- Da, da, am auzit ca se vorbeste acum de meniul de criza. Pai, eu de cand ma stiu am gatit de criza si n-am murit. Il vezi pe Alex, are peste suta de kile si din mancarea mea a crescut, acum face si sport; daca ar fi subalimentat, ar cadea pe strada.
- Daca vrei sa-ti dau o reteta grozava de prajitura ieftina si buna, ca e si de post si sanatoasa, tine minte: ai nevoie de doua linguri de ulei, doua de zahar si... tine-te bine, doua linguri de bulion! Asta e ingredientul miraculos, neprevazut dar delicios la prajitura. Fragezeste aluatul, ii da savoare acrisoara, adica e un fel de sare si piper pentru compozitie. Mai adauga 14 linguri de faina si o lingurita de bicarbonat stins cu zeama de lamaie sau otet si mirodenii la greu.
- Nu, draga, nu e inecacioasa, e pufoasa, de ti se topeste in gura, ca bicarbonatul o face sa creasca frumos.
- Nu ai inteles, faci trei foi din compozitie si le coci pe dosul unei tavi potrivit de mari. Se coc repede, ca sunt subtiri.
- Normal, cand se racesc le ungi cu gem amestecat cu nuci macinate sau cu orice crema ai prin casa.
- Exact, le tai dupa o zi, ca sa se fragezeasca si sa se amestece mirosurile.
- Ei, asta e parerea ta! Dar de mancat nu-i greu? Apoi, voi, fetele tinere, repede fugiti la cofetarie, luati toate prostiile si dupa aceea va plangeti ca nu va ajung banii.
- Nu, nu am auzit de parfumul asta, dar am o reteta buna de tiramisu. De parfum care miroase a tiramisu chiar ca nu stiu!
- Daca are vanilie si clementine, inseamna ca e bun. Ce cauta orhideea? Aia e floare domneasca, mi-a luat Alex una de ziua mea, parca nu-i naturala, asa e de frumoasa!
- Cum ai zis? Escada? Incredible Me? Oricum, eu raman la prajitura cu bulion, e ieftina si gustoasa. Ce intelegeti voi, tinerii? Nu va sperie nici-o criza, dati si ultimul ban pe fleacuri! Aaa, nu-i fleac Escada asta? Atunci, satura-te cu parfum, draga!
-Ce tip cu doi cai? Nu l-am vazut, dar daca are doi cai inseamna ca e gospodar. Nu cheltuieste banii pe Escada asta, n-am dreptate?
Mai sunt oameni care nu stiu ce e o intrebare.
 |
