  Stiu sa folosesc furculita si cutitul. Nu plescai insuportabil la masa, nu explorez cu scobitoarea ,,la vedere” cavernele dentare si ma feresc in general sa vorbesc cu gura plina. Ma spal pe dinti, fac dus, imi pun la lucru din greu masina de spalat, oricat ar costa kilowattul. Vietuiesc intr-o casa normala, fara antichitati dar si fara kitsch-uri asumate. Nu arunc hartii si alte ambalaje pe strada, nu rontai seminte in locuri publice, de fapt, nu mananc seminte, desi am citit ca sunt bune pentru organism. Traversez numai pe culoarea verde a semaforului, chiar daca in jurul meu nu e tipenie de masini si oameni (recunosc, am incalcat regula asta in Bucuresti, cand m-am simtit penibil de provinciala cu corectitudinea mea civica).
Am un vocabular acceptabil si cantitativ si calitativ. Folosesc rar expresii salvatoare de genul ,,Vai, fato!, ,,Super misto!”, ,,Naspa”. Nu pun virgula intre subiect si predicat, ma uit la emisiuni de cultura, citesc Dilema Veche, intru in librarii, cumpar cand pretul e accesibil, oftez dupa vreo carte prohibita financiar pentru portofelul meu. Sunt retrograda inrecuperabil in privinta muzicii contrafacute prin efecte electronice (asa s-o fi chemand?) sau in privinta lalaiturilor manelistice de succes media. Ma deprima si ma indigneaza mahalaua vizuala care promoveaza mediocritatea, trivialitatea, tupeul si exhibitionismul agresiv al ,,vedetelor”. Socializez decent, accept polemici temperate, fac fata rezonabil diverselor ipostaze atitudinale din habitatul cotidian.
Nu mi-am parasit copiii prin orfelinate, i-am hranit corespunzator - poate prea corespunzator, fiul meu trecand suta, nu i-am maltratat, desi am mai scapat cate o palma (de ce sa nu recunosc?), dar una constructiva. Le-am urmarit traiectoria educationala si le-am dat independenta decizionala cand au fost capabili sa-si constientizeze optiunile. Poate n-au fost cele mai fericite, dar nu te pui cu orgoliul generatiei postcomuniste si postmederniste!
Am aspiratii decente, nu sunt filistina, mercantila, snoaba. Idealurile mele existentiale sunt conforme unui intelectual mediu, constient ca nici in zece vieti nu va reusi sa-si faca palat cu turnulete, sa-si cumpere masina de firme exclusiviste, ceasuri de mii de euro, genti cu preturi de infarct, excursii in tinuturi exotice. Iubesc frumosul, serenitatea, epicurismul rezonabil.
Acum sa nu credeti ca sunt vreo Maica Tereza, vreun geniu autoizolat in turnul de fildes al superioritatii unui IQ peste medie! Am insa un mare defect pe care vi-l destainui in numele prieteniei virtuale care ne leaga de mai bine de un an. Dragii mei: sunt moldoveanca! Asta mi-e soarta, nu mi-am ales locul de nastere, dupa cum nu mi-am ales nici parintii, inaltimea, culoarea ochilor, grupa sanguina. Nici macar nu-i mai invoc pe Creanga, Eminescu, Al. I. Cuza, George Enescu, Nicolae Iorga, Stefan cel Mare, Grigore Ureche, George Bacovia, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu, Mihail Sadoveanu, Nicolae Tonitza si multi alti moldoveni. Nu stiu daca ei se spalau des pe picioare, daca erau lenesi, malaci, pehlivani, betivani, rai, cum sunt considerati moldovenii de restul romanilor. Cei care nu au calatorit cu caii, boii si alte animale de tractiune de pe vremea lui Stefan sau Lapusneanu, probabil folosesc trenul mizerabil, plin de duhori de rachiu ieftin, tigari puturoase si de picioare transpirate, cum este catalogat orice tren spre orice tinut moldav.
Din cand in cand am complexe rusinoase de inferioritate in fata soferului de pe taxiul bucurestean care, recunoscand accentul meu dubios, ma considera vinovata de toate relele din tara, pentru ca ignorantii (el foloseste alt cuvant) ,,de la Moldova” nu stiu sa voteze, nu stiu sa lucreze, nu stiu, nu stiu... Iau asupra mea vina colectiva a ,,prostilor” de moldoveni in fata ,,jmecherului” de Bucuresti. Ma mai gandesc daca sa-mi asum si cliseul ca moldovencele sunt ,,rele de musca”.
Daca ma veti ierta ca sunt moldoveanca, voi continua sa ma bucur impreuna cu voi de miresmele unor parfumuri fara conotatii regionale. Si pentru ca, orice ati spune, moldovenii sunt oameni calzi, sensibili, va propun un parfum care ma incanta prin savoarea fructata, delicioasa, apetisanta. Cam ,,rea de musca” aroma lui Clarins PAR AMOUR TOUJOURS! Piper roz, grepfruit roz, trandafir (o fi Trandafirul de la Moldova?), afine, zmeura sangerie - iata reteta unui parfum provocator, ca o fatuca rumena si inaltuta de pe la Bacau, ajunsa prin capitala si starnind invidia nationala prin norocul ei cu douazeci de centimetri mai scund.
Aveti incredere ca parfumul e o incantare de primavara. Mai ales ca eu am sub 1,60 metri!
P.S. Traiasca desteptii de oriunde!
 |
