  In fata mea vad podiumul ingust, ca o barna de gimnastica. Lumini albastre rasfrang irizatii reci pe chipurile spectatorilor din primul rand. Par tablouri neorealiste machiate intens, aproape grotesc. Daca m-as stradui as vedea ridurile fostei dive din loja trei , mascate neindemanatic sub un machiaj adolescentin.
In spate un gay cu pretentii de mare creator ma priveste insistent, desi lunecarea du-te-vino a ochilor s-ar traduce: ” Nu ma interesezi, cauta-ti alt fraier cu bani!”. Aproape uit unde sunt din cauza provocarii, dar ma adun repede cand simt ca-s gata-gata sa ma impiedic in rochia ampla si inutila. Se cunoaste ca-s novice. Celelalte fete au o expresie absenta, aproape tampa, de cuier ambulant. Suporta pipaieli sacaitoare, remarci grosolane, critici umilitoare. La cabina cele mai acide sunt femeile. Ele n-au mama, n-au tata, au numai ace in limba si otrava in privire. Una, care mi s-a recomandat asistent manager design, m-a cercetat ca pe o ganganie , mi-a masurat dimensiunile si a dat din cap reprobator: ”Draga mea, daca vrei o parere avizata, pentru a reusi in aceasta profesie e bine sa mai slabesti patru kg”.
Raman siderata. Am , la 1,78m , 47 kg. Sunt plata, anemica, stresata, taciturna, uracioasa, nemancata. Am completat testul psihologic, iar evaluarea e dazastruoasa: tendinte pronuntate de suicid, autodistrugere, inadaptare la mediu. Doamna asistent a suras excedata , de parca ar fi gasit profilul ideal al cautarilor ei. De fapt, chiar a rostit printre chitcaieli orgasmice:
“-Iubito, promiti, vei face cariera !”
Am zambit palid si am uitat profilul de sinucigas cu care ma anatemase asistenta. Mananc o frunza de salata, patru litri de apa, iar la cina o noua frunza de salata. Nu mai am trairi, emotii, sentimente.
Vad podiumul ingust din fata si ma rog sa nu ma impiedic din cauza rochiei sau a foamei . Doamna cu machiaj de adolescenta batrana misca spasmodic un evantai pretentios. Perversul creator gay isi tuguie buzele spre spatele salii si nu-mi mai da atentie.
Merg ca pe ace, rochia cu pliuri ample ma impiedica, pantofii cu tocuri inalte, patratoase, fac volute stranse, mai-mai sa ma trimita la pamant. Din partea stanga a salii simt deodata un miros cunoscut de mar, ananas, piersica, de gradina inflorita de portocali si de rodie coapta. Imi vine sa mananc cu toate simturile pe care mi le pot starni. Mi-e foame de mirosul care imi invadeaza nasul si parfumeaza vanilat atmosfera scortoasa. Mi-e foame de piersici, mi-a foame pana si de trandafirii asezati cuminti odata in borcanul de dulceata a bunicii. Stau indecisa in dreptul gradinii de miresme, parca savurand cina de care nu voi avea parte. In spatele meu asistenta suiera nervos indemnandu-ma sa ma misc odata:” Fato, ce-ai cazut in prostratie? Iesi, naibii, din scena!”
Parca dinadins picioarele pe pantofi inalti, patratosi, nu ma mai asculta si cauta livada cu poamele suculente. Imi dau seama ca e o himera a unui parfum pervers si ma misc mecanic. Nu stiu pe cine sa dau vina pentru debutul ratat: pe doamna cu machiaj adolescentin, pe gay-ul fandosit, pe asistenta defetista. Dupa defilarea pe podiumul intunecat cu irizatii de albastru electric am rezolvat sarada: Marina, croitoreasa echipei, isi cumparase un Yves Saint Laurent BABY DOLL cu care devastase toata trupa. Banuiesc ca nu am viitor in echipa de anorexice. Ca razbunare imi voi lua un BABY DOLL pe care-l voi flutura pe sub nasul asistentei frigide.Traiasca mancarea si parfumul lui Yves Saint Laurent!
 |
