 Era sa arunc platitudinea: stiu ca nu intereseaza pe nimeni ce ma intereseaza pe mine dar astazi simt ca exista cel putin una sau doua femei, in Romania , care va/vor gasi util ceea ce am de gand sa scriu mai jos.
Par exemple, de un timp, ma intereseaza ceasurile. Absolut de neinteles, de vreme ce viata mea a curs bine-mersi pana acum si fara a avea micul accesoriu (exceptand cativa ani din primara, conturul ceasului rusesc Luch si acum imi strabate retina...).
 In ultima saptamana am gugaluit de parca daduse strechea in mine, in cautarea unui cronos mumificat, cu multiple functiuni: de aruncat ochii in vremuri de plictis; de redare a inexorabilului timp nascator de riduri; de bijuterie de hiperbolic trend. Google si mondiala plasa de dotcom nu-l cunoaste prea bine pe Luch, mare pacat….
Nu cautam a regasi in el nici vreun complicat mecanism skeletron, nici vreo initiala cremuita, ultra, mega cunoscuta a vreunei firme megalitice. Pur si simplu voiam sa fie elvetian. Stiu, stiu, tot un soi de snobism disimulat, pe care mi-l asum partial dar parca pacatuiesc mai putin decat daca as fi avut dorinta unui dolce&gabbana, hugo boss sau ck, orologieri prin imitatie si nu prin vocatie…
Ca si in cazul termopanelor, al parchetului, al gresiei si mobilei, al bolilor tiroidiene, al pantofilor si parfumurilor, documentarea mea mi-a starnit un val de ezitari, sovaieli si indoieli dar a dat si roade: acum stiu denumirea a cel putin patruzeci de branduri, cateva zeci de modele din fiecare si daca ma straduiesc nitel pot atribui unui ceas apartenenta la o clasa, analizand trasaturile de gen, specie, ramura, subramura. Aci ar fi urmat o modesta insiruire dar din dorinta de a nu face reclama gratuita (caci mie cine mi-ar face?), imi infranez pornirea de dovedire a semi eruditiei si spun un singur nume: Tissot.
Nici faptul ca Tissot a scos primul ceas antimagnetic in 1930 nu m-a atras, nici acela ca a fost pionierul care a dat iubitorilor primele ceasuri cu cadran din plastic, “alpine granite”, sidef si lemn, nu m-a determinat sa imi cheltui banii pe el. Sau ca primul ceas cu functii activate prin atingerea cristalului ecranului tot Tissot a fost.
Hotaratoare au fost eleganta, simplitatea pe care le degaja toate modele Tissot, chiar si cele sport, un fel de: stiu ca sunt bun si nu trebuie sa urlu pentru ca ceilalati sa vada asta.
Intr-un ceas Tissot totul isi are locul parca predestinat, nimic nu supara ochiul, nimic nu e fortat, plin de sine sau lipsit de gust.
Si acum port un Tissot, absolut de neinteles pana acum o saptamana, de vreme ce viata mea a curs bine-mersi si fara el.
Nota: nefolosirea majusculei cand era cazul nu e intamplatoare.
 |
